În perioada 2017-2018 am colaborat cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii, în cadrul Power Station – componenta dedicată creșterii capacității organizaționale și, mai specific, pentru dezvoltarea unei Unități de Implicare a Publicului. Serviciile prestate au fost:
- organizarea și livrarea a patru seminarii de formare în mediere culturală, inclusiv a unor sesiuni de practică cu scopul de a dezvolta și consolida o comunitate activă și care poate pune în practică, în cadrul programului TM2021, tehnicile noi învățate.
- cartarea resurselor și nevoilor necesare desfășurării serviciilor de mediere culturală oferite de organizații și instituții publice: dezvoltarea formatului inventarului (baze de date), metodologiei de cercetare, structurii de chestionar și ghidului de interviu, pregătirea cadrului de focus grup-uri; realizarea studiului prin aplicarea instrumentelor dezvoltate: chestionare, interviuri, focus-grup cu referire la activitatea instituțiilor culturale locale sau al celor mai activi actori culturali (care au evenimente recurente) în ce privește medierea culturală și tipurile de public vizate.
- redactarea unu raport care a sumarizat concluziile studiului și care a cuprins recomandări pentru dezvoltarea capacității și organizarea resurselor necesare integrării modelelor de mediere culturală în cadrul instituțiilor și organizațiilor culturale.
- organizarea unui seminar de Leadership Cultural/Schimbare organizațională adresat managerilor sectorului instituțional cultural.
Raportul care a sumarizat studiul nu a fost făcut public de Asociația Timișoara 2021.
Recomandările formulate au fost următoarele:
1. Este oportună o abordare unitară pentru cunoașterea publicului instituțiilor culturale din Timișoara. Aceasta ar putea lua forma unei structuri minime comune de întrebări, căreia fiecare actor să îi adauge elemente specifice, de interes. O astfel de structura (chestionar) ar putea conține elemente socio-demografice, dar și întrebări care să privească stilul de viață și valorile publicului, comportamentul de vizitare etc. Un astfel de chestionar ar putea funcționa atât tipărit, cât și în format digital, sub forma unei aplicații, iar accesul la datele statistice să fie împărtășit de toate instituțiile culturale din oraș.
2. Pentru dezvoltarea competențelor de implicare a publicului de către echipele instituțiilor de cultură, este necesar în primul rând să se analizeze mai atent formula de colaborare instituțională și cu colaboratori sau angajați specifică fiecărui actor cultural. Plecând de la discuții strategice, cu referire la felul în care este perceput rolul publicului în viața organizației, recomandăm dezvoltarea de programe de formare profesională care să cuprindă tot spectrul tehnicilor de mediere culturală: de la informare (comunicare) la marketing cultural, educație culturală și incluziune socială. Aceste teme au nevoie să fie completate de ocazii de coaching, networking și formare pentru liderii organizațiilor, care se pot realiza prin vizite de studiu sau prin evenimente dedicate. La formări și proiecte dedicate dezvoltării de competențe recomandăm ca accesul să fie deschis nu doar personalului, ci și colaboratorilor apropiați și voluntarilor.
Recomandăm dezvoltarea ocaziilor de formare pe patru coordonate:
- peer-learning – grupuri de învățare formare din persoane cu roluri similare în instituțiile culturale (de exemplu, persoanele care se ocupă de programele educative realizate în colaborare cu școlile sau persoanele responsabile de parteneriatele cu organizații neguvernamentale sau cu alte organizații, pentru promovarea ofertei artistice)
- proiecte comune – organizate în jurul unor evenimente speciale sau a unor teme; a lucra împreună între organizații și a problematiza medierea culturală împreună, cu un rezultat concret, este o experiență puternică de învățare, care construiește o comunitate de practică
- colaborări naționale și internaționale. Participarea la inițiative naționale și internaționale constituie în primul rând o șansă de a pune propria practică în perspectivă, de a învăța lucruri noi, de a oferi altora din experiențe acumulate, de a crea rețele de solidaritate, de a primi și de a reprezenta o sursă de inspirație
- participarea la asociații, platforme, rețele, coaliții și alianțe naționale sau internaționale reprezintă o formă de recunoaștere a unei apartenențe de breaslă, a unor valori care merită să fie asumate și pentru a căror transpunere în realitate e nevoie de schimb de idei. Implicarea sau dezvoltarea publicului reclamă nu doar noi metode, ci adesea o nouă viziune managerială, care are nevoie de o astfel de expunere, un astfel de dialog și de o comunitate de practici și idei.
3. O analiză a spațiilor existente în oraș și o distribuție a acestora ținând cont nu doar de nevoile instituționale, care derivă din ambițiile manageriale de dezvoltare, ci și de nevoile comunitare, de o distribuție echitabilă și solidară, se reclamă drept urgentă. Responsabilitatea instituțiilor de cultură care sunt puternice, au un portofoliu consolidat, înseamnă și o generozitate de a oferi spații altor instituții de cultură sau ONG-uri, pentru a le utiliza pentru proiectele proprii sau pentru colaborări substanțiale cu acestea, nu punctuale. Pentru scopul medierii culturale, pot fi încurajate proiecte de colaborare inter și trans-disciplinare între instituțiile de cultură din oraș, care astfel ar însemna inclusiv o contagiune și un metisaj al publicului fidel al acestora.
4. O atenție deosebită merită acordată medierii culturale către tineri, pentru a le cultiva gustul pentru cultură, dar și pentru a dobândi exercițiul participării la evenimente artistice și pentru a face din artă un factor modelator al personalității și competențelor lor. În oraș există în același timp multiple experiențe de implicare a publicului tânăr, cât și o mare nevoie de lărgire și de accelerare a acestor inițiative. Acest lucru poate fi făcut printr-o facilitare a experiențelor între instituții, prin schimb de idei și proiecte comune, cu sprijinul Asociației TM CCE sau al altor organizații cu rol de mediator în oraș.
5. Seniorii sunt un public rar adresat în mod intenționat și despre care cunoașterea este mai degrabă intuitivă, decât bazată pe contacte regulate și cu rol reflexiv. Prin experiența pe care o au – de viață și de muncă – aceștia pot fi o resursă importantă pentru organizații și, de asemenea, implicarea lor poate însemna pentru ei un element de creștere semnificativă a calității vieții. Nevoia de a găsi sens prin experiențele concrete în ultima parte a vieții va pune o presiune din ce în ce mai mare pe toate instituțiile în perioada următoare, nu doar pe cele culturale, dat fiind faptul că procesul de îmbătrânire a populației a accelerat în ultimii ani.
6. O zonă de îmbunătățire a competențelor personale ale celor implicați în practica medierii culturale este trecerea de la abordările instructiviste la cele discursive și participative de implicare a publicului. Cursurile, atelierele și ghidajele sunt necesare, dar ele au nevoie să se adapteze așteptărilor publicului contemporan, care în măsură din ce în ce mai mare nu se mai mulțumește să asculte, să privească, că consume pasiv cultură, ci vrea să intre în dialog, să se exprime, să se implice, să fie creator.
Analiza a fost comandată de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană. Lucrare publicată de Asociația MetruCub – resurse pentru cultură, pe baza interviurilor cu manageri sau persoane delegate de manageri ai următoarelor instituții de cultură din Timișoara:
instituții de spectacole și concerte: Teatrul Național Timișoara, Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin, Opera Națională Română Timișoara, Filarmonica Banatul; Biblioteca Județeană Timiș; muzee și colecții publice: Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Național al Banatului, Muzeul Satului Bănățean, Muzeul Mitropoliei (colecția de artă religioasă, subsolul Catedralei Mitropolitane); așezăminte culturale: Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Centrul de Cultură și Artă al județului Timiș; Casa de Cultură a Studenților din Timișoara.
Autor: Raluca Iacob. Contributori: Lavinia Simion, Codruța Cruceanu. Design metodologie: Raluca Iacob. Operator de interviu: Lavinia Simion